Recenzie la cărțile Chișinău. Morile Timpului, Vol.I. De la începuturi până la 1944, Vol. II. Perioada postbelică și postsovietică, autor Aliona GRATI
Distinsa cercetătoare Aliona Grati, doctor habilitat în filologie, profesor universitar, director al Școlii Doctorale Științe Umaniste și ale Educației al Universității de Stat din Moldova, descinde de aceasta dată în fața cititorilor săi în calitate de autoare a unei lucrări complexe și complete, întrucât apare deja în 2 volume: Vol.I. De la începuturi până la 1944 (reeditat) și Vol. II. Perioada postbelică și postsovietică, prin care iubitul nostru Chișinău – oraș/municipiu/capitală, pare cuprins în toată cronologia imagologiei sale. Alegându-și drept cod narativ eseul de imagologie literară, abordat in lato sensu, autoarea își construiește demersul investigativ în bază de suporturi arhivistice (note de călătorii, jurnale, memorii, reportaje, rapoarte diplomatice, dări de seamă), dar și de texte literare imagotipice (texte în proză, texte poetice, povești anecdotice etc.), fără a fi ignorate propriile reprezentări imaginare, fapt lăudabil și acceptabil. Luate împreună, acestea au conturat repertoriul de clișee, stereotipuri de percepție și prejudecăți colective pline de contraste ce au constituit reprezentările externe memorabile despre Chișinău ca bază pentru un inventar de imagotipuri, adică de reprezentări individuale devenite colective.
Denumirile subcapitolelor/paragrafelor ne permit să constatăm o coerență în descrierea evoluției mitice a Chișinăului de la „un târgușor de mică importanță” (D. Cantemir) până la oraș-capitală, doar că a „celei mai blestemate provincii” sau a „celei mai sărace țări din Europa”, așa cum s-au format, din păcate, unele clișee sau stereotipuri mai vechi și mai noi. Autoprovocarea vine din nevoia creării unei „mitologii chișinăuiene”, exact așa cum au alte orașe ale lumii o poveste sau un mit fondator cules și realizat din folclorul urban sau din literatura cultă și ceea ce nu a cunoscut încă urbea noastră. Iar printr-un astfel de studiu, Chișinăul și-ar construi o mitopoetică proprie plămădită din mitologia fictivă sau din creația oamenilor de litere. Misiunea propusă e una nobilă și constă în încercarea de a veni în fața chișinăuienilor (și nu doar) cu un „altfel de Chișinău”, „trăit și imaginat de Celălalt”, adică cel văzut de vizitatori cunoscuți și depozitat in imaginarul lor, drept sursă prin care au dus impresiile și imaginea urbei în lumea mare, atât în timpuri mai vechi prin A. Veltman, A. Pușkin, D. Moruzi, M. Dobujinski, I. Aksakov, L. Tolstoi, N. Iorga, O. Ghibu, M. Sadoveanu, cât și mai noi, prin N. Stănescu, N. Baldassare, T. Hawks, M. Crepon s.a. Anume grija față de aceste reprezentări în memoria colectivă invită autoarea să închege aceste imagini, tablouri expresive și cele mai răspândire povești ale orașului nostru, favorizat fiind ccriteriul geografic în concurență cu cel etnic în selectarea textelor imagotipice, fără a se neglija valoarea sursei (influencerului mai nou) și a impactului produs. Sarcina cercetătoarei este să ne aducă nu doar imaginea unui Chișinău privit, observat, ci și a unui Chișinău imaginat, visat, reconstituit într-un mod estetic în lumea miturilor și legendelor.
Astfel, am putea întrezări mai multe perspective de cercetare, precum cea istorică sau cronologică, psihologică sau socială trecute numaidecât prin prismă mitologică sau mitopoetică, în care apare Chișinăul și care ne conduce spre o „imagologie literară” ce vede imaginea ca un ansamblu de sentimente asupra străinului prins într-un proces de literarizare și socializare. Imagologia urbei noastre ar începe de la un „grad zero” al interesului Celuilalt și al atractivității sale de puțină importanță până în secolul XVIII ca să ajungă până spre „un oraș care forfotea„ în „straturi imagologice și mitice”, mai ales la începutul secolului XX, cu transcenderi și în secolul XXI.
Analiza celor două volume ne permite să întrezărim cel puțin 2 variante de imagotipuri contrastante ce ar putea fi discernute în baza criteriilor calității și durabilității/rezistenței acestora. Astfel, conform criteriului calității putem vorbi despre imagotipuri favorabile sau nefavorabile, iar în conformitate cu criteriul durabilității/rezistenței putem deosebi imagotipuri temporare sau durabile. Mulțumindu-i autoarei pentru oferta gratuită a acestei varietăți imagologice, încercăm să clarificăm tipologiile prin exemplele selectate.
1.1 Imagotipuri favorabile: morile de vânt, spațiul verde al orașului, livezile din preajmă, bulevardele largi (O.Goga), vinul gustos, bucatele alese, dansul popular („Est-il possible que ce mititiki (mărunțica) puisse amuser ces dames et ces messieurs?” – a exclamat Țarul Alexandru I pasionat de mazurka și cadrilul francez, dar care, cică, ar fi intrat până la urma în horă), folclorul, plurilingvismul, frumusețea cucoanelor/femeilor („ochii lor sunt negri, iuți și isteți” – A. Veltman în romanul său Pelerinul) cu care cocheta chiar Pușkin și le schița portrete/poeme.
1.2 Imagotipuri nefavorabile: drumurile rele, străzile pline de colb, comportamentul „greoi” al boierilor/bărbaților, vestimentația pestriță.
2.1 Imagotipuri temporare: mahalaua orientală, mahalaua rusească, morile de vânt, spațiul verde al orașului, livezile din preajmă;
2.2 Imagotipuri durabile: vinul gustos, bucatele alese, folclorul, plurilingvismul, frumusețea femeilor.
Evoluția reprezentărilor mitice despre Chișinău, în baza mărturiilor reale fixate sau imaginare din lucrările prezentate, ne permite să constatăm și o combinație a acestor imagotipuri conform ambelor criterii menționate. Bunăoară, putem vorbi de:
1.1 A. Imagotipuri favorabile temporare: spațiul verde al orașului, livezile din preajmă;
1.2 Imagotipuri favorabile durabile: vinul gustos, bucatele alese, folclorul (colinda văzută în imagine dedublată de I. Aksakov prin faptul că se repetă din casă în casă), plurilingvismul, frumusețea femeilor. Adică, imaginea benefică a urbei noastre o aduc mai ales femeile frumoase, exemplu ce ne permite să mitopoetizăm și să facem o analogie cu un alt eveniment istoric mitificat, prin care gâștele sacre ale Capitoliului au salvat Roma, atunci când ar fi dat alarmă și ar fi asigurat, astfel, romanilor, o victorie militară asupra galilor. În mitizarea mai recentă se spune că primul ambasador al Germaniei în Republicii Moldova, la prima sa apariție în Chișinău, ar fi rugat șoferul să-i deschidă ambele geamuri ale mașinii ca să poată admira frumusețea basarabencelor de pe ambele părți ale bulevardului central, regretând profund că nu poate roti capul la 360 de grade. Conform altei mitopoetizări, primul francez care a pășit pe străzile Chișinăului și a rămas uluit de frumusețea basarabencelor, ar fi exclamat cam așa: une beauté fait oublier l’autre!
2.1 Imagotipuri nefavorabile temporare: case murdare, negre, păcătoase (de unde și percepția mitopoeitcă de blestemat oraș Chișinău al lui Pușkin), străzi înguste și murdare; moldoveanul italiano-greco-slavo-turco-francez (I.Aksakov). Imaginea salvatoare memorabilă pe timp urât/sumbru/trist de noiembrie sau decembrie și cu drumuri rele o poate aduce tot frumusețea femeilor noastre, de unde și vorba poetului : mai de-april ca primăvara, doar Femeia poate fi (D.Matcovschi).
2.2 Imagotipuri nefavorabile durabile: comportamentul orășenilor (dacă în vremuri de odinioară ne „dezmierdam” cu mâncatul semințelor de răsărita soarelui scuipate de orășence (D. Moruzi), în ultima vreme taie urechea comportamentul verbal licențios).
Chiar și dacă se prezintă ca imagotipuri temporare, morile de vânt ale Chișinăului istoric, ce creau cândva un fundal urban fabulos, pot deveni imagotipuri durabile prin „Morile Timpului” pentru a ne readuce trecutul în prezent și a ne face să ne gândim la viitoarele povești mitice despre Chișinău, care, în ciuda tuturor intemperiilor și-a păstrat numele și care „îndulcește melancolia, liniștește spiritul, alină neliniștea” (M. Crepon), la sigur, va arăta „ca o perlă albă, în atâta verde pur” (N. Stănescu), va „bate Iașiul și orice oraș din țară, apropiindu-se de București” (Gh. Chibănescu) și, de ce nu, va ajunge în primele 10 orașe din Europa (Forbes, 2017) așa minunat cum arată!
Felicitări colegei Aliona GRATI cu ocazia elaborării și publicării acestor 2 volume reușite și solide ca formă și conținut prin care Chișinăul a fost readus acasă pentru a ni-l prezenta prin „ochiul Celuilalt” și care ne invită să reflectăm mereu asupra imaginii urbei noastre în perpetuă devenire.
Ion GUȚU,
Dr. conf., USM