
Constantin Olteanu
Tăcerea care se aude
Tăcerea asta nu e niciodată totală. Așa cum liniștea nu e niciodată tăcere. Calci prin iarbă fără să auzi cum se prelinge verdele peste cărări și cum se retrag în pământ frunzele toamnelor din care-au rămas doar romanțele. Uneori, trecerea timpului are culoare galbenă, aurie. Ca să înțelegem mai bine ce pierdem. Alteori, trecerea timpului e un alb așternut pe câmpuri sau, și mai doveditor, – pe tâmple. Și doar timpul care vine e verde. Pentru că ne este dragă viața.
(pag. 244)

Leonid Smolnițchi
Diasporenii
Cel mai trist pe lume e atunci când nu ai posibilitate să revii la casa de acasă. Cel mai grav pe lume e atunci, când poți reveni acasă, dar nu vrei să revii.
Cândva, în copilărie, i-am promis fratelui meu mai mare că am să-i dăruiesc o carte scrisă de mine. Mă țin de cuvânt: această culegere de scrieri o dedic memoriei fratelul meu, doctorul Viorel Smolnițchi.
Autorul

Vlad Pascaru
Bastardul
Ancorată într-o realitate concret-sensibilă a istoriei, a vieţii istoriei şi a istoriei vieţii, la propriu şi la figurat, microromanul „Bastardul” de Vlad Pascaru este scrisă excelent, pe un ton / pe o tonalitate epică mai mult decât credibilă în plan asociativ-disociativ şi meditativ obiectiv-subiectiv în ce priveşte ideaţia şi creaţia sau plenitudinea trăirii adevărului de sine şi de lume.
Tudor Palladi, critic literar
Alte apariții

Cu viața
la o cafea
de Rodica Gavriliță

Pașii tăi spre
Taina Împărăției
de Ghenadie Postolache

Profesorul
In memoriam
de Eugenia Bulat

Alfabetul
Ancuței
de Cristina Costov
Cărțile pe care le citim trebuie alese cu mare atenție, pentru că pot fi, cum a scris un rege egiptean
pe biblioteca sa, „Medicamentele sufletului”.