Constantin Olteanu

Tăcerea care se aude

Tăcerea asta nu e niciodată totală. Așa cum liniștea nu e niciodată tăcere. Calci prin iarbă fără să auzi cum se prelinge verdele peste cărări și cum se retrag în pământ frunzele toamnelor din care-au rămas doar romanțele. Uneori, trecerea timpului are culoare galbenă, aurie. Ca să înțelegem mai bine ce pierdem. Alteori, trecerea timpului e un alb așternut pe câmpuri sau, și mai doveditor, – pe tâmple. Și doar timpul care vine e verde. Pentru că ne este dragă viața.

(pag. 244)

Leonid Smolnițchi

Diasporenii

Cel mai trist pe lume e atunci când nu ai posibilitate să revii la casa de acasă. Cel mai grav pe lume e atunci, când poți reveni acasă, dar nu vrei să revii.

Cândva, în copilărie, i-am promis fratelui meu mai mare că am să-i dăruiesc o carte scrisă de mine. Mă țin de cuvânt: această culegere de scrieri o dedic memoriei fratelul meu, doctorul Viorel Smolnițchi.

Autorul

Vlad Pascaru

Bastardul

Ancorată într-o realitate concret-sensibilă a istoriei, a vieţii istoriei şi a istoriei vieţii, la propriu şi la figurat, microromanul „Bastardul” de Vlad Pascaru este scrisă excelent, pe un ton / pe o tonalitate epică mai mult decât credibilă în plan asociativ-disociativ şi meditativ obiectiv-subiectiv în ce priveşte ideaţia şi creaţia sau plenitudinea trăirii adevărului de sine şi de lume.

Tudor Palladi, critic literar