Alfabetul Ancuței

Iepurașul iubitor

Micuța Ancuța urma să învețe litera „I”, a deschis abecedarul, l-a răsfoit un pic, apoi a rugat-o pe bunica să-i arate litera. A privit atent la imagini și a văzut un iepuraș, cu un coș plin de ouă vopsite și cozonaci. S-a mirat și a luat-o pe bunica la întrebări:

– De ce iepurașul duce coșul? Știam că iepurii sunt fricoși și se ascund, nu cred că ei pot vorbi sau duce ceva, a dedus fata.

– Stai să-ți povestesc o istorioară, pe care mi-o povestea și mie bunica. Dar promite că vei învăța litera „I” și vei fi atentă la toate cuvintele care încep cu această literă, a atenționat-o bunica.

Ancuța s-a așezat mai comod, fiind foarte curioasă.

– A fost odată ca niciodată un iepuraș micuț și drăgălaș, era alintat și pus pe șotii, de aceea, părinții au decis să-l ducă la școală, dar nu la una de rând, au ales o școală deosebită. Într-o bună zi, mama- iepuroaică și tatăl-iepuroi și-au lăsat odrasla la poarta școlii.
Sărmanul iepuraș, nu știa ce să facă, a început să tremure, deoarece a rămas singurel, plângându-și de milă. L-a întâmpinat un grup de iepuri îmbrăcați la patru ace, cu papioane și geci colorate. Instructorii i-au povestit cu ce se ocupă elevii școlii, i-au prezentat sălile luminoase și producția colorată.

– Este o școală selectă, aici învață cele mai nobile vietăți, scopul școlii este de a face cât mai frumoasă ziua de Paști. Se muncește din greu, cineva coace cozonaci, altcineva face jucării pentru copii, iar misiunea ta va fi de a transporta coletele la destinație. Tot anul muncim pentru ca ziua de Paști să fie una deosibită, mai ales pentru copii! Ai marele noroc să te afli aici, fiindcă doar un suflet brav și neînfricat o să poată îndeplini această misiune, deloc ușoară, i-a povestit profesorul arici.

(Alfabetul Ancuței, pag. 56)