Printre noutățile editoriale de ultimă oră se numără și o carte a lui Constantin Olteanu, jurnalistul care reorientează spre normalitate revista Săptămâna, scrisă acum cu î din a (Green Card, Ed. UNU, Chișinău, 2022, fără specificația genului).

O anumită nouă stilistică vine din îndelungata experiență reportericească de autor de articole publicistice, cronici culturale, editoriale: notație cvasi-realistă a evenimentelor cu anumite puseuri naturaliste și interpretări eseistice, la frontiera dintre documentar și ficțional, frazare eliptică de tip camusian, prezența auctorială discretă a naratorului (care lasă să vorbească și personajele surprinse prin atitudinile și reacțiile lor comportamentale).

Ce este în fond această carte? Nu e atât o descriere a Americii, așa cum o vede un nou-venit dintr-o altă lume (ca în cazul celebru al lui Nabokov, bunăoară), nu e o radiografie a modului de viață american (deși anumite note sunt prezente); e o poveste a vieții unui moldovean în căutarea unui rost, a unei împliniri a visului ce-l copleșește; e un jurnal sentimental care conjugă cronica evenimentelor cu scurte reflecții meditativ-existențiale.

În ecuație sunt puse provocările noilor realități americane, dar și general-umane, generate de dezrădăcinarea, de înstrăinare, fulgurațiile unei conștiințe că în statul din care este originar și în mediul în care habitează există un rău universal, care marchează destinul oamenilor, există un ceva ce se ascunde, greu explicabil.

Subiectul cărții se cere urmărit astfel, pe două paliere narative: unul al convingerii că poarta în Rai nu se află undeva în America, ci în propria ființă („El, raiul, nu e într-o țară anume, e în tine și în mine. Și iadul la fel. Și în America este o poartă spre iad. Unii pe asta o caută. Și, din păcate, o găsesc foarte repede”, mărturisește Ted, unul dintre personaje), cel de-al doilea pe derularea unor fapte și evenimente dramatice (moartea soției personajului central, apoi a unei femei cu care a încercat să încheie o căsătorie fictivă pentru a obține titlul de cetățean american, alte crime li prezența unor criminali și oameni răi existenți în Moldova, ca și în America).

Reținem darul de a figura o situație și o atmosferă, de a contura rapid, în flashbackuri personajele, de a descrie liric peisajele (americane și moldovenești): nopțile din Chicago sau stejarii basarabeni, și de a sugera destinul omului prin romantica și simbolica umbră. Finalul narațiunii, fericit, cu caracter de happy end – eroului i se anunță telefonic în timp ce se află la înmormântarea Darlei, fata cu care a pus la cale căsătoria fictivă, că a obținut cetățenia americană (green cardul vijet) – ne sugerează că în această lume, aruncată în zgomotul infernal al „vuietului cauciucurilor pe beton”, împlinirea unui vis se obține prin încercări dramatice.

Trecerea de la lirică (Constantin Olteanu a debutat ca poet) și de la publicistică și eseistică la proză s-a dovedit a fi reușită.

Discursul este fluent, personajele plauzibile, cele două lumi și situațiile de viață, prin care trece personajul-narator, uneori doar schițate, poartă marca autencității.

Acad. Mihai CIMPOI

Articolul a apărut în Literatura și Arta, nr. 33-34-35, 31 august 2023.