Green Card

Descarcă câteva pagini

Pașaportul cărții

Autor: Constantin Olteanu

Ilustrații: Veronica Lupan

Anul apariției: 2022

ISBN: 978-9975-3357-5-0

Format: 145 x 200 mm

Copertă: broșată

Pagini: 160

Cumpără pe Librarius.md

Despre carte

Nopţile în Chicago sînt rupte de zgomotul cauciucurilor gonite pe interstate. Pe highway. Un fel de geamăt cît drumul de lung. Încă o oră, încă o oră. Încă. Unsprezece, douăsprezece, treisprezece… E pe aproape un punct de control, dar are semaforul pe roşu. Se mai poate merge. E noapte, e tîrziu şi doar geamătul cauciucurilor pe beton. Cînd simţi ochii mai grei decît ceva timp în urmă, telefonezi. De cele mai multe ori, pe mama. Ea chiar dacă doarme, nu doarme. Şi te interesează orice. Cum e timpul acasă, dacă mai sînt gropi pe drum, în ce culoare şi-a vopsit gardul vecinul de vis-a-vis, cum se pun roşiile la murat şi dacă se poate de cultivat castraveţi într-un ghiveci. Apoi îți dai seama că dinspre Moldova se reacţionează întîrziat la întrebările tale, se cam tace lung şi înţelegi că le e somn şi lor. Şi doar vuietul cauciucurilor pe beton.

(Coperta a IV-a)

E a doua oară aici. Cînd a venit prima dată, Darla tocmai găsise bileţelul pe masă. Şi părul ei alb într-o pungă. Bate în uşă. Mai bate odată. Dacă era acasă, ar fi auzit. Şi ar fi deschis. Împinge uşa şi se aude sfîşietorul scîncet al balamalelor. O lasă deschisă, face cîţiva paşi înăuntru. Pare să nu fie nimeni. Pe masă – nimic. În bucătărie, miroase a cartofi vechi.Ca într-un beci în care nu a intrat nimeni de mult. E vreun dulap, probabil, cu legume. Aceleaşi scaune vechi. Şi altă uşă în faţă, pe care eşti tentat s-o deschizi. Aceeaşi simfonie a balamalelor. Şi vrei să faci pasul în urmă. O canapea cu o plapumă sub care a dormit cîndva cineva. Sau pur şi simplu a stat ghem să-şi încălzească trupul. Suflînd în genunchi. Ca între trunchiuri. Ca într-un vagon în care încerci să-ţi imaginezi cum e dincolo. Şi în care numeri staţiile. Cincisprezece. Şaisprezece… Caută cu mîna un întrerupător. Lumină galbenă. Pe peretele din faţă, prins într-un cui, e părul Darlei. Şi conturul feţei ei rotunjit cu un muc de ţigară. Darla? Darla parcă nu fumează. Şi două linii în jos, de la care pornesc umerii ei. Sînii… Simte linia cel care a desenat. Sînii fetei, rotunzi ca într-o pictură renascentistă. Doar că îngerii sînt pe altundeva. Cu săgeţile lor şi cu norii de pe care îşi iau zborul spre trupuri dezgolite într-un secol uitat.

Ce o fi însemnînd asta? E părul Darlei. Şi sînii, sînii tot ai ei sînt? Sînt chiar ai ei sau îi avea pictorul în minte luaţi cu el dintr-un atelier în care a învăţat simţul liniei? Dar de ce nu e nimeni? Şi de ce e deschisă uşa? Telefonul e în continuare închis.

(Fragment. Pag. 144-145)

Pagini

Ilustrații

Despre autor

Constantin OLTEANU s-a născut la 15 octombrie 1959 în satul Baurci Moldoveni, raionul Cahul. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Ziaristică (1983).

A fost corespondent și șef de secție la ziarul „Tinerimea Moldovei” (1982–1991), „Literatura și arta” (1991–1992), revista „Basarabia” (1992). Din 1992 activează la „Săptămâna”, mai întâi în calitate de redactor-șef adjunct, iar din 2020 – redactor-șef.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova.

Debut literar: Pachete cu zăpadă (versuri), ed. Hyperion, Chișinău, 1991.

Constantin Olteanu

Prezența eliptică à la Camus

Recent, în Literatura și Arta (nr. 33-34-35 din 31 august 2023) a apărut o recenzie a domnului academician Mihai Cimpoi, subiectul fiind cartea Green Card de Constantin Olteanu.

Acad. Mihai Cimpoi

O CARTE PE CARE SĂ O CITEȘTI
CA PE UN DESCÂNTEC

(Sursa: stiripoziitive.eu)

De la „Odiseea” lui Homer și „Suflete moarte” ale lui Nikolai Gogol nu am citit cu atâta nerăbdare să aflu continuarea fiecărei pagini o altă carte-călătorie până la „Green Card” de Constantin Olteanu.

Ei, bine, acum și Constantin Olteanu este pe lista mea de scriitori cărora le-am citit toate cărțile, după Márquez, Llosa, Vișniec, Gilbert, Akunin, J. K. Rowling, Doru Ciocanu, Carlos Ruiz Zafón și alți autori încântători.

Am și acum pe masă și în gânduri „Pachete cu zăpadă”, cu coperți albastre – cartea de debut a lui Constantin Olteanu, apărută în îndepărtatul an 1991, cu un tiraj dintre acelea care, la fel, s-au petrecut demult, de 10 mii de exemplare.

Iar la o distanță în care au încăput și copii, și nepoți, chiar câțiva, de la acel 1991, apare proaspăta carte a lui Constantin Olteanu „Green Card” (Editura UNU, 2022), pe care am citit-o ca pe un poem, pentru că așa este scrisă.

Neted, legat, ca un descântec.

Despre ce o fi cartea? Mă întreb și eu. Poate că este despre drumul spre rai. Fiindcă „pentru o bună parte din oameni poarta în rai e undeva în America… Sunt de acord. Poarte, probabil, e aici, dar raiul e în altă parte. Acesta nu e într-o țară anume. E în tine și e în mine”.

Este acolo în carte și o gară înspăimântătoare care „pare să fi fost construită înainte de a fi descoperite culorile”.

Și o definiție de pus în dicționarele noastre sentimentale pentru casă: „Casă este casa prin ale cărei geamuri se văd mereu aceleași peisaje”.

Este acolo și încrederea că fiecare „în toate câte le-a făcut l-a avut pe Dumnezeu alături”.

„Green Card” este carte pe care s-o citești într-o duminică. „O zi de duminică care își macină ultimele ei ore. Mărunt, mărunt. Moara timpului are piatra bună întotdeauna”.