Le-am citit pe nerăsuflate, pe toate trei. Nu sunt critic literar, dar sunt cititor de cursă lungă. Constantin Olteanu scrie dumnezeiește. Fără excepție, cărțile sale au profunzime, structură narativă amplă și desfășurare în planuri paralele. Ca gen, le-aș încadra în romanul psihologic, volumul de eseuri ducându-se în același timp spre romanul social.