Tăcerea care se aude
Pașaportul cărții
Autor: Constantin Olteanu
Anul apariției: 2023
ISBN: 978-9975-3635-2-5
Format: 145 x 200 mm
Copertă: broșată
Pagini: 252
Despre carte
M-am apropiat de Nicolae Sulac incredibil de ușor și inexplicabil de magnetizant. Nu e meritul meu, că cine eram eu pentru el – un jurnalist cu legitimație de la „Tinerimea Moldovei” în buzunar. Scrisesem și niște articole pe ici-colo, luasem și niște interviuri, dar nu ele, nu textele acelea mi-au deschis drumul către Sulac.
Un om mai iubit în această parte a lumii nu știu dacă a existat vreodată. La cântecele lui, taică-meu plângea cu fața descoperită. Și avea bucuria trăirii acestei vieți tot la auzul cântecelor lui. Iar eu, dacă am și comis vreo greșeală în fața satului meu, e că nu l-am adus pe Sulac în sat. Ar fi mers. Cu siguranță ar fi mers!
Dar lucrurile nefăcute la timp nefăcute rămân pentru totdeauna.
.
(Fragment. Pag. 55)
Ne risipim în poze câte-un pic. Eu lângă ea. Sau eu lângă copii. Sau ea lângă florile vieţii noastre. Chiar despre flori e vorba. Trandafiri, boule de neige, crini, hortenzii… Şi iar trandafiri. Şi iar boule de neige… Lalele. Multe, foarte multe lalele. Ne-am încărcat telefoanele şi calculatoarele cu flori. Lalele din anul 2000. În 2001, iarăşi lalele. Exact din punctul din care le-am fotografiat în anul trecut. Şi în 2010 – lalele. Foarte multe lalele. Apoi, liliacul. Apoi, bujorii. Ca nişte braţe de flori purtate de toare învăţătoarele spre casă în ultima zi de şcoală. Poze. Poze cu flori. Şi noi. Un pic de noi rămas acolo, între lalele şi liliac.
Într-un aeroport. Da, da, pleca unul dintre copii. Pleca desigur. Când vine, nu avem timp de poze. Ne pierdem în îmbrăţişări şi zâmbetele noastre se îneacă în lacrimi. Da, da, pleca, că ni se văd ochii umezi, dar nu zâmbim nici unul dintre noi. Da, da, pleca. Şi am făcut poze. Şi am rămas puţin în pozele acelea din aeroport.
Nu aprindem lumina când trecem dintr-o odaie în alta. Ştim că nu ar fi mare cheltuială, dar de ce s-o aprindem dacă suntem doar noi? Doar noi doi. Şi trecem dintr-o odaie în alta, căutând pe pereţi poze. Poze cu copii, cu nepoţi şi cu noi. Noi aproape că nu suntem în rame. Doar ei. Mai mici, mai mari. Şi nu ştiam cu cine seamănă ei. Acum ştim. Sau parcă am şti. Mai mici, mai mari. În rame care ne-au părut întotdeauna prost alese. Şi am rămas un pic în pozele acelea. Şi noi. Şi ei. Chiar dacă-n rame ne-am descurcat cam prost.
(Fragment. Pag. 71)
Pagini
Eseuri
Despre autor
Constantin OLTEANU s-a născut la 15 octombrie 1959 în satul Baurci Moldoveni, raionul Cahul. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Ziaristică (1983).
A fost corespondent și șef de secție la ziarul „Tinerimea Moldovei” (1982–1991), „Literatura și arta” (1991–1992), revista „Basarabia” (1992). Din 1992 activează la „Săptămâna”, mai întâi în calitate de redactor-șef adjunct, iar din 2020 – redactor-șef.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova.
Debut literar: Pachete cu zăpadă (versuri), ed. Hyperion, Chișinău, 1991.
În 2022, publică volumul de proză Green card (Editura UNU, Chișinău), opera fiind selectată în cadru Programului de editare a cărții naționale, susținut de Ministerul Culturii.
În 2023 apare romanul Notre-Dame (Editura UNU).
Constantin Olteanu
