Nimic
nu-i al meu
Pașaportul cărții
Autor: Constantin Olteanu
Anul apariției: 2024
ISBN: 978-9975-179-20-1
Format: 145 x 200 mm
Copertă: broșată
Pagini: 270
Din carte
Așa îți pare ție-ntr-o zi. Că ai să mergi pe trotuarul de cealaltă parte a străzii, că ai să lași ochii în pământ, că ai să închizi ușa, că ai să tragi perdelele, lăsând soarele dincolo și stelele dincolo, și omul cu care ai fi putut să vorbești. Dincolo. Și lumea tot dincolo lăsând-o. Așa îți pare ție. Și ai să începi jocul acela cu singurătatea. Jocul acela cât viața de lung. Sau poate chiar mai lung. Le vezi pe toate, dar crezi că ai nevoie doar de câteva. Vezi toată lumea, dar crezi că ai nevoie numai de tine. Te joci cu singurătatea. Și îi faci loc în toate câte le ai. Pe peretele pe care ar fi încăput niște poze, în agenda de telefoane, în duminicile tale și în înserări ocrotite de un amurg bun de împărțit la doi, poate la trei, poate la…, dar pe care îl dai pe tot privirilor tale. Singurătatea asta care vine și face ordine în creioanele tale colorate. Fără creionul acela roșu, că ai putea să te-aprinzi de la focul lui. Fără galben, că e prea multă toamnă și că te-ai putea îndrăgosti ca un adolescent cutremurat de căderea frunzei. Fără albastru. Albastrul ochilor ei îți trece prin față imensitatea. Și verdele… Iarba asta care ajunge atât de ușor la cer. Și din câte creioane au fost, din câte creioane ai avut tu, ți-au rămas numai două. Negru și alb. Când albul e alb și când negrul e tot. Și focul, și toamna în care ai putea să te îndrăgostești, și imensitatea din fața ta, și firul de iarbă scăldat în apele cerului. Doar negrul.
(Să nu te joci niciodată cu singurătatea, pag. 178)
Undeva, într-o casă
De cele mai multe ori, pozele vechi apar singure în fața ta. O ramă de lemn are grijă să le țină-mpreună ca și cum ar fi de la sine-nțeles că timpul, în trecerea lui, e ca vântul. O suflare ușoară le împrăștie pe toate ca într-un joc de frunze scuturate pe trotuare. Și rama le ține lipite una de alta așa cum ne țineam noi altădată de mână.
Poza pe care o am în față e încă prinsă de peretele unei odăi în care acum nu mai locuiește nimeni. Mai e un pat fără saltea, un dulap cu câteva haine care mai păstrează în țesătura lor ierni cu zăpezi, o fereastră la care nu așteaptă nimeni și cei patru pereți văruiți probabil în preajma unei sărbători. Pe când pana de foc a unei lumânări scotea din întuneric icoane. Și fețe de copii. Și ochii părinților. Cei din poză.
Ajungi aici și cauți urmele timpului cum căutam altcândva urmele lupului pe bruma lăsată peste iarbă. E drept că lupii au plecat undeva fără să le mai găsim urmele, dar ale timpului încă mai sunt. Pe bruma timpului, la marginea unei toamne de la care aduce a porumbele.
(Fragment. Pag. 59)
Pagini
Eseuri
Despre autor
Constantin OLTEANU s-a născut la 15 octombrie 1959 în satul Baurci-Moldoveni, raionul Cahul. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Ziaristică (1983).
A fost corespondent și șef de secție la ziarul „Tinerimea Moldovei” (1982–1991). A activat la „Literatura și arta”
(1991–1992), revista „Basarabia” (1992). Din 1992 – la „Săptămâna”, în calitate de redactor-șef adjunct, iar din 2020 – redactor-șef.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova.
Debut literar: Pachete cu zăpadă (versuri), ed. Hyperion, Chișinău, 1991.
În 2022, publică volumul de proză Green card (Editura UNU, Chișinău), selectat în cadru Programului de editare a cărții naționale, susținut de Ministerul Culturii.
În 2023 apare romanul Notre-Dame și volumul de eseuri Tăcerea care se aude, iar în 2024 – romanul Cimitirul oamenilor de zăpadă.
Constantin Olteanu
